Izopodul lui Rathke

🔤 Taxonomie

Trachelipus rathkii (Brandt, 1833) este numele acceptat. În lucrări și etichete mai vechi apare frecvent ortografia T. rathkei, precum și combinații istorice în genul Porcellio. Culoarea nu este suficientă pentru identificare: trebuie urmărite împreună flagelul antenar din două articole și cele cinci perechi de plămâni pleopodali.

📌 Descriere

Este un izopod lat, cu suprafață rugoasă, care ajunge la aproximativ 8–15 mm. Exemplarele cenușii pot avea trei linii longitudinale palide, iar femelele pot prezenta pete portocalii. Nu se închide complet într-o bilă și este confundat adesea cu Oniscus asellus ori Porcellio scaber.

Parametru	Țintă practică
Lungimea adultului	circa 0,8–1,5 cm
Colonie inițială	cel puțin 30 × 20 × 15 cm
Temperatură	15–23 °C, cu refugiu mai rece
Umiditate	zonă umedă în profunzime plus zonă aerisită, doar jilavă
Hrană de bază	frunze de foioase și lemn moale, putrezit
Limita dovezilor	ecologie de teren bună; puține studii de cultură specifice

🌍 Răspândire

Arealul natural cuprinde o mare parte din Europa nemediteraneeană; specia a fost introdusă și în America de Nord. Înregistrările europene se întind din Scandinavia și Islanda prin centrul și estul continentului, cu o margine vestică mai fragmentată. Harta arată un nucleu european documentat prudent și exclude populațiile introduse.

O singură stație climatică nu poate reprezenta acest areal larg. Umiditatea de contact din frunzișul luncilor și din locurile cu drenaj lent este mai relevantă decât mediile lunare regionale.

Hartă prudentă a arealului natural

⚖️ Statut juridic

Verificat la 29.08.2026: T. rathkii nu a fost găsit în anexele CITES, în anexele A–D ale Regulamentului (UE) 2026/1383 sau în anexele II–III ale Convenției de la Berna. Aceasta nu înseamnă că recoltarea ori deplasarea sunt automat nerestricționate.

Se pot aplica norme locale și naționale privind recoltarea, ariile protejate, transportul solului, vânzarea, importul și deținerea. Păstrați facturile și datele localității, preferați stocul crescut în terariu, neutralizați substratul aruncat și nu eliberați niciodată colonia.

🤌 Îngrijire

Porniți cu 20–30 de animale identificate corect într-o cutie ventilată de minimum 30 × 20 × 15 cm. Asigurați 7–9 cm de sol matur, humus de frunze și lemn putrezit, apoi acoperiți suprafața cu frunze și scoarță. Un capăt rămâne umed în profunzime, iar celălalt doar jilav; niciunul nu trebuie să devină prăfos.

Țineți exemplarele noi 45–60 de zile în carantină, cu unelte separate. Notați mortalitatea și reproducerea și urmăriți indivizii cu irizații albastre, acarienii și organismele însoțitoare. ReptiFiles nu are un ghid al speciei, astfel încât țintele numerice sunt extrapolări prudente din ecologia de teren și practica generală pentru izopode.

💡 Iluminare

UVB nu este necesar. Oferiți 9–14 ore de lumină ambientală difuză și refugii permanent umbrite. Soarele direct sau o lampă de plante apropiată poate supraîncălzi rapid cutia.

🌡 Încălzire și temperatură

Mențineți zona principală la 15–23 °C, refugiul rece la 12–18 °C și nopțile la 10–18 °C. Răcirea sezonieră normală poate reduce activitatea; răcirea forțată nu este necesară pentru întreținere. Evitați perioadele prelungite peste 25 °C și nu folosiți lampă de încălzire.

💧 Umiditate și apă

O umiditate relativă de aproximativ 70–90% este doar orientativă; umezeala sub scoarță contează mai mult. Păstrați continuu umed stratul inferior de la un capăt și lăsați doar frunzele de suprafață din capătul aerisit să se usuce ușor. Turnați cantități măsurate în substrat, nu pulverizați peste tot.

Nu este necesar un vas deschis. Gruparea continuă în punctul cel mai umed și năpârlirile incomplete indică uscăciune; condensul, mirosul acru și urcarea pe pereți indică saturare sau ventilație slabă.

🌿 Incintă și decor

Folosiți pământ fără pesticide, humus de frunze, lemn moale putrezit de foioase și puțin nisip ori sol mineral fin pentru structură. Adăugați bucăți suprapuse de scoarță, iarbă uscată și mușchi la capătul umed. Lăsați permanent os de sepie, calcar sau cochilie de stridie zdrobită.

Pietrele grele trebuie așezate pe fund înaintea substratului. Evitați îngrășămintele, lemnul rășinos, fibra de cocos pură și materialele culese de lângă terenuri tratate.

🪳 Hrănire

Frunzele de foioase și lemnul putrezit rămân permanent disponibile. La trei până la cinci zile oferiți ciupercă, dovlecel, morcov, urzică uscată sau hrană echilibrată pentru izopode. O porție foarte mică de proteină săptămânal este suficientă. Îndepărtați hrana umedă după 24–36 de ore.

🥚 Reproducere

„Viviparous” este valoarea tehnică folosită pentru incubarea marsupială: femela păstrează ouăle și embrionii într-un marsupiu ventral și eliberează mancae. Un studiu de teren din Kaluga a găsit femele gestante din iunie până în august și 7–106 ouă per marsupiu; aceste extreme nu promit aceeași producție în terariu.

Nu izolați femelele gestante. Împărțiți colonia numai după apariția mai multor clase de vârstă și transferați substrat matur umed cu fiecare grup.

🩺 Probleme frecvente

Identificare greșită: verificați la adulți cele cinci perechi de plămâni și antenele.
Pierderi prin supraîncălzire: răciți camera; inundarea substratului cald reduce oxigenul.
Năpârlire incompletă: restabiliți umezeala de contact și verificați calciul.
Lipsa puilor: revizuiți căldura sezonieră, pesticidele și calitatea frunzelor.
Mucegai sau acarieni: reduceți hrana bogată și îmbunătățiți aerisirea.
Irizație albastră: izolați exemplarul din cauza unui posibil iridovirus.

📌 Concluzie

Trachelipus rathkii se potrivește îngrijitorilor care pot menține frunziș răcoros, umed și aerisit și pot verifica identitatea stocului. Toleranța în habitate exterioare perturbate nu înseamnă toleranță la o cutie caldă, udă și stagnantă.