Izopodul cu șase benzi

🔤 Taxonomie

Porcellionides sexfasciatus (Budde-Lund, 1885) este specia acceptată; a fost descrisă inițial ca Metoponorthus sexfasciatus. Revizuirea ibero-baleară din 2024 a readus P. hispanus, P. lucasioides și P. lusitanus la rang de specie și a separat P. glaber.

Benzile și culoarea nu permit singure o identificare sigură. Păstrați localitatea și fotografii clare ale adulților; caracterele masculilor sunt importante când identificarea exactă contează.

📌 Descriere

Este un Porcellionides alungit și rapid, de obicei de 1,0-1,6 cm în cultură. Granulația dorsală fină și crestele transversale de pe pereonitele II-VII ajută la recunoaștere. Nu se poate închide într-o bilă completă.

Preferă soluri pietroase sau nisipoase relativ uscate față de P. pruinosus, dar are nevoie permanent de un refugiu umed pentru respirație, năpârlire și mancae.

Element	Țintă practică
Dimensiune adult	aproximativ 1,0-1,6 cm
Colonie inițială	25 x 18 x 15 cm sau mai mare
Temperatură	18-26°C
Substrat	6-8 cm cu frunze, lemn putred și componentă minerală
Umiditate	un sfert umed; restul puternic aerisit
Risc principal	umezeală uniformă ori cultură evadată și etichetată greșit

🌍 Răspândire

Nucleul nativ cuprinde vestul Mediteranei și Atlanticul apropiat: Portugalia, Spania, litoralul Franței, Italia, Malta, Maroc, Algeria și Tunisia. Populațiile transportate de om nu sunt cartografiate ca areal nativ. Revizuirea din 2024 confirmă multe localități iberice și baleare, dar restrânge unele „subspecii” istorice la specii separate.

Harta arealului nativ

⚖️ Statut juridic

Verificat la 2026-08-29: specia nu este listată în CITES, anexele A-D ale Regulamentului (UE) 2026/1383 sau anexele II-III ale Convenției de la Berna. Regulile naționale privind colectarea, importul nevertebratelor vii și organismele invazive se pot aplica totuși.

Păstrați facturile și istoricul liniei. Securizați ventilația, congelați sau tratați termic substratul eliminat și nu eliberați niciodată animale.

🤌 Îngrijire

Țineți 10-20 de exemplare într-o cutie bine închisă de cel puțin 25 x 18 x 15 cm. Folosiți ventilație încrucișată fină, mai multe orificii deasupra zonei uscate și plăci joase de plută ori pietre pe limita de umiditate. Carantina durează 45-60 de zile, cu unelte separate. Nu distribuiți o linie incertă sub un nume de subspecie abandonat de revizuirea actuală.

💡 Iluminare

UVB nu este necesar. Oferiți 10-14 ore de lumină ambientală difuză, ascunzători umbrite și niciodată soare direct.

🌡 Încălzire și temperatură

Mențineți 18-26°C, un refugiu de 16-21°C și nopți la 15-21°C. Evitați perioadele lungi peste 28°C. Dacă este necesară căldura, încălziți numai un perete exterior cu termostat și păstrați un colț răcoros și umed. Nu este necesar repausul de iarnă forțat.

💧 Umiditate și apă

Mențineți aproximativ un sfert umed în profunzime, iar restul suprafeței mai ales uscat. Intervalul de 40-70% RH este orientativ; microclimatul contează mai mult. Turnați apa în refugiu, nu pulverizați toată cutia. Nu este necesar vasul cu apă. Condensul și mirosul acru indică îmbibare; năpârlirile incomplete și pierderea mancae indică uscarea refugiului.

🌿 Incintă și decor

Folosiți 6-8 cm de sol fără pesticide, pământ de frunze, lemn putred de foioase și puțin pietriș calcaros. Adăugați frunze uscate, plută joasă, mușchi doar în colțul umed și o sursă permanentă de calciu. Evitați compostul fertilizat, lemnul aromatic și fibra de cocos folosită singură. Plasa trebuie să fie foarte fină.

🪳 Hrănire

Frunzele descompuse și lemnul putred rămân permanent. Oferiți bucăți mici și tari de legume de două-trei ori pe săptămână și foarte puțină proteină săptămânal. Îndepărtați resturile umede în 24 de ore.

🥚 Reproducere

În depozit, „viviparous” desemnează dezvoltarea în marsupiu. Femela poartă ouăle și embrionii într-o pungă ventrală și eliberează mancae. Reproducerea este de obicei constantă dacă refugiul umed nu se usucă. Nu izolați femelele gestante și împărțiți numai colonii cu mai multe vârste.

🩺 Probleme frecvente

Identificare greșită: comparați morfologia adultă și proveniența, nu doar benzile.
Evadări: folosiți plasă foarte fină și capac sigur.
Năpârliri nereușite: restabiliți umezeala profundă și calciul.
Acarieni sau mucegai: reduceți hrana proaspătă și creșteți aerisirea părții uscate.
Amestecarea liniei: izolați indivizii rapizi asemănători cu P. pruinosus.

📌 Concluzie

Izopodul cu șase benzi este potrivit pentru un crescător care poate menține o colonie predominant uscată și sigură, fără a pierde refugiul umed. Identificarea actuală este mai importantă decât etichetele vechi de subspecie.