Izopod neted

🔤 Taxonomie

Porcellio laevis Latreille, 1804 este o specie acceptată din Porcellionidae. Dairy Cow, Milk Back, Orange, Oropesa, Sicily Mix și White sunt denumiri comerciale ale unor culturi, nu taxoni formali.

Identitatea tuturor culturilor vândute drept P. laevis nu este însă rezolvată. Crescătorii raportează că unele linii Dairy Cow și Milk Back nu se încrucișează cu alte linii „laevis”, iar un proiect început în 2026 testează existența unor specii criptice în comerț. Până la rezultate publicate, notați furnizorul și linia, țineți culturile separat și folosiți Porcellio cf. laevis când identificarea este nesigură. Acest ghid le grupează pentru îngrijire, fără a certifica faptul că sunt aceeași specie biologică.

📌 Descriere

Izopodul neted este un Porcellio lat și rapid, de aproximativ 1,5-2 cm. Suprafața dorsală este mai netedă decât la P. scaber. Liniile captive pot fi gri-brune, portocalii, albe, pătate sau alb-negru.

Coloniile sănătoase ies la hrană și cresc repede. Principalele riscuri sunt supraaglomerarea, lipsa proteinei, substratul sărăcit și recipientul închis, ud. Specia nu se strânge într-o bilă completă; mutați animalele pe scoarță sau cu o linguriță moale.

🌍 Distribuție

WoRMS înregistrează specia în sudul Europei și nordul Africii, precum și în populații introduse pe mai multe continente. Lucrări recente o descriu ca originar mediteraneană și acum cosmopolită în habitate asociate omului. Harta arată regiunea-sursă probabilă, nu toate introducerile și nici originea vreunui morf.

Regiunea mediteraneană de origine probabilă a Porcellio laevis

⚖️ Statut juridic

Verificat la 2026-08-23: specia nu a fost găsită în Anexele CITES, în Anexele A-D ale UE conform Regulamentului (UE) 2026/1383 sau în Anexele II-III ale Convenției de la Berna. Pot exista totuși reguli naționale pentru import, transport, reproducere, vânzare și biosecuritate agricolă.

Cumpărați stoc crescut cu proveniență trasabilă și păstrați factura, furnizorul, numele liniei și data. Nu eliberați animale sau substrat; congelați materialul nedorit înainte de eliminare acolo unde regulile permit.

🤌 Îngrijire

O cutie ventilată de 30 × 20 × 15 cm este potrivită pentru aproximativ 20-30 de animale. Mențineți umedă circa o treime din suprafață, iar capătul opus de la ușor umed la aproape uscat la suprafață. Specia tolerează mai multă umezeală decât speciile spaniole gigantice, dar are nevoie de schimb de aer și alegere între microclimate.

Parametru	Țintă practică
Dimensiune	1,5-2 cm
Temperatură	18-26 °C
Umezeală	o treime umedă, capăt mai uscat și ventilat
Substrat	minimum 6 cm, bogat în frunze și lemn tare putrezit
Aliment de bază	frunze și lemn descompus
Grup	colonie; împărțită înainte de supraaglomerare

Țineți noile culturi în carantină 60-90 de zile, cu unelte separate. Verificați speciile amestecate, musculițele, acarienii, exemplarele albastru-violet, mortalitatea neexplicată și etichetele greșite.

💡 Iluminare

UVB nu este necesar. Sunt suficiente 10-12 ore de lumină ambientală și umbră sub scoarță. Soarele direct ori o lampă apropiată supraîncălzesc repede cutia.

🌡 Încălzire și temperatură

Mențineți 18-26 °C, de regulă 20-24 °C. La capătul rece reproducerea încetinește fără să fie necesar repaus artificial. Dacă încălzirea este indispensabilă, încălziți un singur perete lateral cu termostat.

Evitați încălzirea de dedesubt și perioadele peste 28 °C. O cultură caldă și densă consumă oxigen rapid, deci căldura cere ventilație transversală amplă.

💧 Umiditate și apă

Valoarea de 55-75% umiditate relativă este doar orientativă. Mușchiul trebuie să fie umed, fără să elibereze apă la strângere; la celălalt capăt suprafața poate seca, iar straturile profunde rămân ușor umede.

Nu este necesar vas de apă. Turnați apa în capătul umed. Condensul permanent, mirosul acru și noroiul indică exces; năpârlirile eșuate și puii îngrămădiți în colț indică un refugiu uscat.

🌿 Incintă și amenajare

Folosiți minimum 6 cm de sol de frunze fără pesticide, lemn tare putrezit mărunțit și sphagnum. Fibra de cocos poate da structură, dar nu este hrană suficientă. Acoperiți suprafața cu frunze sigure de stejar, fag, arțar sau alt foios.

Adăugați plăci de plută, lemn moale putrezit și un refugiu cu mușchi. Osul de sepie, calcarul, cochilia de stridie ori carbonatul de calciu trebuie să rămână disponibile. Evitați rășinoasele aromate, îngrășământul, compostul tratat și pietrele grele instabile.

🪳 Hrănire

Frunzele și lemnul descompus sunt permanente. O dată sau de două ori pe săptămână oferiți puțin dovlecel, morcov, cartof dulce, ciupercă, urzică uscată ori hrană completă pentru izopode, cât să dispară în 24-48 de ore.

Coloniile dense răspund puternic la proteină. Dați puțină crevetă uscată, hrană de pești sau aliment pe bază de insecte o dată sau de două ori săptămânal. Proteina nu înlocuiește frunzele, lemnul și calciul.

🥚 Reproducere

Femela poartă ouăle și embrionii într-un marsupiu ventral cu lichid și eliberează mancae, nu ouă depuse extern. De aceea câmpul folosește „viviparous”, fără date de incubație. Nu dezgropați femelele gestante.

Căldura stabilă, proteina, calciul și frunzele abundente susțin creșterea rapidă. Împărțiți colonia când ascunzătorile se umplu. Păstrați Dairy Cow, Milk Back, Orange, Oropesa, Sicily Mix și White ca linii etichetate separat; amestecul distruge proveniența și poate ascunde linii incompatibile.

🩺 Probleme frecvente

Acarieni, mucegai sau miros acru: reduceți porțiile, măriți ventilația și înlocuiți porțiunile saturate.
Năpârliri eșuate: restabiliți refugiul umed și calciul fără să udați toată cutia.
Canibalism sau mancae rănite: adăugați frunze și proteină moderată, apoi reduceți densitatea.
Declin după amestecarea culturilor: separați-le; identitatea și microbiota pot diferi.
Exemplare albastru-violet: izolați cutia și uneltele ei.

📌 Concluzie

Este o colonie bună pentru începători numai când îi planificați apetitul și creșterea. Pregătiți substratul comestibil, ventilația și a doua cutie etichetată înainte de cumpărare; numele comercial familiar nu dovedește specia.