Distribuire
Cod QR pentru Gândacul de Surinam

Adresă scurtă pentru distribuire

https://academy.herpeton.net/qr/ro/pycnoscelus-surinamensis/

Gândacul de Surinam

🔤 Taxonomie

Pycnoscelus surinamensis (Linnaeus, 1758) este numele acceptat al gândacului de Surinam sau de seră. În lucrări vechi apar Blatta surinamensis, Pycnoscelus obscurus și forma greșită Pycnoscelis surinamensis.

Populațiile cu ambele sexe au fost numite cândva „P. surinamensis bisexual”. Experimentele au arătat că acestea sunt P. indicus. Adevăratul P. surinamensis cuprinde linii femele obligat partenogenetice: o singură femelă matură poate întemeia o colonie fără împerechere.

📌 Descriere

Adulții au 1,8-2,5 cm, pronot întunecat, abdomen brun și aripi brun-deschis până la măsliniu. Nimfele roșcat-brune stau aproape mereu sub suprafață; colonia iese mai ales noaptea și se îngroapă în câteva secunde.

Este interesant pentru comportamentul subteran, dar o evadare are consecințe serioase. Se transportă în pământ de ghiveci și poate afecta rădăcini și lăstari. Fiecare femelă și fiecare porție de substrat trebuie tratate ca fiind capabile să pornească o colonie.

ParametruȚintă practică
Mărime adult1,8-2,5 cm
Colonie mică30 x 20 x 20 cm
Temperatură23-28°C; zonă caldă 26-28°C
Substrat8-12 cm, umed dedesubt și aerat
Hranăfrunze descompuse, legume, fruct și proteină moderată
Reproducerepartenogeneză obligatorie; ootecă purtată intern

🌍 Răspândire

Specia provine din regiunea indo-malaeziană, dar comerțul cu plante, sol și mulci a răspândit clonele prin tropice și subtropice. Trăiește afară în climate calde și în sere încălzite mai la nord. Harta arată nucleul asiatic nativ estimat prudent, nu toate introducerile.

Harta arealului nativ

⚖️ Statut legal

Regulile locale și naționale privind deținerea, importul, transportul sau vânzarea insectelor vii se pot aplica în continuare.

Verificat la 22.08.2026: P. surinamensis nu apare în anexele CITES valabile din 5 martie 2026 sau în anexele A-D ale Regulamentului (UE) 2026/1383. Nu este specie a Convenției de la Berna și nu a fost găsită pe lista actuală a speciilor alogene invazive de interes pentru UE.

Mișcarea nu este automat liberă. Fiind dăunător de seră asociat plantelor, se pot aplica reguli fitosanitare, de import, transport, chirie și animale exotice. Verificați statul de destinație, păstrați factura și linia și nu eliberați animale sau material de cultură netratat.

🤌 Îngrijire

Pentru început folosiți o cutie de 30 x 20 x 20 cm cu capac etanș. Fixați plasă fină pe orificii mici; nimfele folosesc rosturi înguste. Lucrați într-un al doilea recipient neted și țineți colonia departe de plante și sere.

Carantinați noile exemplare minimum 60 de zile, cu ustensile separate. Notați numele liniei, deoarece clonele diferă ca mărime și fecunditate. Nu amestecați cu P. indicus sau alte Pycnoscelus.

💡 Iluminare

UVB nu este necesar. Sunt suficiente 10-12 ore de lumină ambientală și frunze întunecate. O lampă puternică usucă stratul superior fără să îmbunătățească expunerea.

🌡 Încălzire și temperatură

Mențineți 23-28°C, cu o zonă de 26-28°C și refugiu de 21-24°C. Noaptea poate scădea la 20-24°C. Frigul încetinește ciclul; încălzirea întregii baze poate bloca colonia deasupra unui strat fierbinte și uscat.

Încălziți o latură cu termostat și măsurați în substrat. Limitele termice de laborator pe termen scurt nu sunt ținte; peste 30°C constant crește deshidratarea.

💧 Umiditate și apă

Țintiți 60-80% RH, dar verificați materialul. Partea de jos rămâne uniform umedă, suprafața doar ușor umedă între udări. O mână strânsă nu trebuie să picure. Solul saturat pierde aerul și favorizează acarienii.

Udați profund un capăt, lăsând celălalt mai uscat. Legumele aduc mare parte din apă; un vas trebuie să fie foarte puțin adânc și rugos.

🌿 Terariu și amenajare

Folosiți 8-12 cm de fibră de cocos sau pământ fără pesticide, frunze putrezite și lemn tare alb, descompus. Studiul din 2023 a găsit supraviețuire slabă fără substrat și rezultate mai bune în medii care păstrează umezeala. Presați ușor baza și puneți 2-3 cm de frunze.

Adăugați o placă de plută pentru control și hrană. Evitați solul fertilizat, gunoiul de grajd, pinul, cedrul și materialul din grădini tratate. Plantele vii pot transporta accidental colonia.

🪳 Hrănire

Frunzele descompuse și lemnul tare putrezit sunt baza. De două-trei ori pe săptămână oferiți morcov, dovleac, cartof dulce, măr sau verdețuri; o dată pe săptămână puțină hrană echilibrată ori fulgi de pește. Excesul de proteină și hrană umedă produce miros și acarieni.

Folosiți o farfurie detașabilă și îndepărtați resturile moi în 24-36 de ore. Îngropați puține frunze la mai multe adâncimi pentru nimfe.

🥚 Reproducere

Femela formează ooteca, o retrage în sacul abdominal și eliberează nimfe după dezvoltarea internă. Sursele raportează de obicei 20-30 de pui după circa două luni; linia și temperatura schimbă cifra. Un studiu la 26,7°C a măsurat 28 de nimfe din 34,1 ouă în linia testată.

Masculul nu este necesar. Masculii într-o veche linie „Surinam” indică adesea confuzie cu P. indicus. Nu încercați să scoateți ooteca internă sănătoasă.

🩺 Probleme frecvente

  • Colonia urcă la capac: verificați băltirea, supraîncălzirea și substratul fără aer.
  • Creștere lentă sau năpârlire nereușită: măsurați temperatura din sol, umezeala și accesul la frunze.
  • Acarieni și musculițe: reduceți hrana umedă și îmbunătățiți aerul.
  • Răspândire: inspectați imediat ghivecele apropiate; o femelă este suficientă. Cereți ajutor profesionist dacă există risc de stabilire.
  • Alergie: curățați umed și folosiți mănuși și protecție respiratorie potrivită.

📌 Concluzie

Gândacul de Surinam este potrivit pasionatului de faună a solului care poate aplica izolare de nivelul unui dăunător. Substratul adânc și aerat asigură bunăstarea; rutina închisă asigură responsabilitatea.

📚 Surse și lecturi suplimentare