Gândacul mic kenyan
🔤 Taxonomie
Paraplecta minutissima (Shelford, 1908) este acceptată de GBIF și Blattodea Species File. A fost descrisă ca Stilpnoblatta minutissima și mutată în Paraplecta de Princis în 1964.
Linia „Little Kenyan” apare frecvent ca Paraplecta cf. minutissima. „cf.” nu trebuie omis: identificarea nu a fost publicată după comparație cu tipurile din Umangi, fostul Congo Belgian. Păstrați eticheta exactă a crescătorului.
📌 Descriere
Adulții măsoară numai 8-10 mm. Masculii au aripi scurte și urcă pe suprafețe netede; femelele au aripi extrem de reduse, iar femelele și nimfele sunt cățărătoare slabe. Totuși, puii au aproape mărimea musculițelor de fructe și trec prin îmbinări surprinzător de fine.
Ziua stau în stratul superior, printre frunze și sub așchii de scoarță. O colonie stabilă este tolerantă, însă un grup mic poate fi pierdut prin uscare, curățare totală sau o fisură neobservată.
🌍 Răspândire
Exemplarele tip provin din Umangi, în actuala Republică Democratică Congo. Linia de hobby este comercializată cu origine Kenya, dar nu există o comparație publicată care să demonstreze că este aceeași specie. Harta marchează țara tipului documentat, nu originea neverificată a culturii.

⚖️ Statut legal
Verificat la 22.08.2026: specia nu a fost găsită în CITES, anexele UE A-D, lista UE a speciilor invazive sau Convenția de la Berna. Normele naționale privind insectele vii transportate cu sol pot fi totuși aplicabile.
Păstrați factura, eticheta liniei și actele de import. Nu eliberați surplusul. La această dimensiune, sortarea substratului nu este sigură; congelați închis animalele, frunzele și substratul înainte de eliminare, dacă legea permite.
🤌 Îngrijire
O cutie de 20 × 15 × 15 cm este suficientă dacă se închide ferm și fiecare aerisire are plasă mai fină decât un nou-născut. Plasa obișnuită de insecte și trapele largi nu sunt potrivite. Deschideți în interiorul unei cutii mari și netede.
| Parametru | Țintă practică |
|---|---|
| Adult | 0,8-1 cm |
| Temperatură | 21-27 °C; zonă mică 26-28 °C |
| Noaptea | 19-23 °C |
| Umiditate | 55-75% RH; strat inferior umed |
| Substrat | 4-6 cm amestec organic cu frunze |
| Hrană | rație uscată minusculă permanent; proaspătă de 2-3 ori/săptămână |
Porniți cu destule exemplare mixte pentru a amortiza pierderile normale. Carantinați 60 de zile cu unelte separate și nu combinați alte specii minuscule.
💡 Iluminare
UVB nu este necesar. Lumina indirectă 10-12 ore ajunge. Păstrați frunzele umbrite și evitați soarele direct.
🌡 Încălzire și temperatură
Țineți volumul principal la 21-27 °C și numai o latură la 26-28 °C. Oferiți refugiu de 20-23 °C și nopți de 19-23 °C. Căldura mai mare accelerează colonia, dar usucă rapid recipientul mic.
Încălziți camera sau un perete lateral prin termostat; nu baza de sub stratul de fătare.
💧 Umiditate și apă
Stratul inferior rămâne umed, nu nămolos, iar frunzele de sus mai uscate. 55-75% RH funcționează cu aerisire. Culoarea și textura substratului sunt mai utile decât un higrometru ieftin.
Oferiți picături pe mușchi ori suprafață rugoasă și legume suculente. Apa deschisă și granulele mari de gel pot prinde puii.
🌿 Terariu și amenajare
Folosiți 4-6 cm de sol fin fără pesticide ori fibră de cocos, frunze mărunțite și lemn tare moale, putrezit. Femelele sapă mici camere de fătare lângă fund; amestecul trebuie să țină forma fără să devină noroi. Așchiile subțiri de plută permit verificare locală.
Evitați cedrul, îngrășământul, perlitul, scoarța foarte grosieră și mușchiul îmbibat. Fixați plasa mecanic, nu cu bandă care se desprinde.
🪳 Hrănire
Țineți pe un capac uscat foarte puțină hrană măcinată pentru gândaci, furaj starter sau amestec de cereale și leguminoase. Dați bucățele de morcov, dovleac, măr, ciupercă ori frunze de două-trei ori pe săptămână. Frunzele și lemnul degradat sunt și hrană.
O bucată cât un bob de mazăre poate fi prea mare pentru o colonie nouă. Scoateți restul umed în 24-48 de ore.
🥚 Reproducere
Femela reține ooteca și eliberează nimfe vii; metadatele folosesc „viviparous”, iar în hobby apare „ovovivipar”. Nu există date publicate sigure pentru numărul puilor și durata dezvoltării liniei, deci nu se pretinde o cifră exactă.
Căldura, hrana continuă în cantitate mică și stratul inferior umed susțin reproducerea. Nu săpați după camere; urmele fine de hrană și exuviile sunt indicii mai bune.
🩺 Probleme frecvente
- Colonia dispare: verificați îmbinările, apoi colțurile umede la lumină puternică.
- Nu apar pui: restabiliți stratul umed compactabil, căldura și suficiente femele; reduceți deranjul.
- Mucegai sau acarieni: micșorați porția și schimbați doar zona murdară.
- Năpârlire grea: adăugați umezeală locală și suprafețe fine fără a uda totul.
- Identitate pierdută: păstrați eticheta și fotografia; nu vindeți linia incertă drept specie confirmată.
📌 Concluzie
Linia mică kenyană cere precizie, nu un terariu mare. Recipientul trebuie să fie sigur pentru nou-născuți înainte de sosire, iar calificativul „cf.” trebuie transmis fiecărui crescător.
📚 Surse și lecturi suplimentare
- GBIF: Paraplecta minutissima
- Blattodea Species File: istoric nomenclatural
- Catalogul Institutului Regal Belgian: tipurile și Umangi
- Poziția filogenomică a P. minutissima
- ReptiFiles — verificat; nu a fost găsit un ghid pentru specie
- Anexele CITES valabile din 5 martie 2026
- Anexele UE, Regulamentul (UE) 2026/1383
- Lista UE a speciilor invazive, Regulamentul (UE) 2025/1422
- Anexele Convenției de la Berna