Tliltocatl albopilosus

🔤 Taxonomie

Tliltocatl albopilosus este numele științific acceptat în prezent. În literatura mai veche și în mare parte din comerțul hobby, specia a fost cunoscută mult timp ca Brachypelma albopilosum.

Cele mai recente redenumiri pe care pasionații le întâlnesc cel mai des sunt:

• Brachypelma albopilosum -> Tliltocatl albopilosum (transfer de gen, Mendoza & Francke 2019)
• Tliltocatl albopilosum -> Tliltocatl albopilosus (scrierea acceptată în cataloagele actuale)

Printre denumirile și combinațiile mai vechi asociate cu specia se numără:

• Brachypelma albopilosum (Valerio, 1980)
• Euathlus albopilosus (Valerio, 1980)

Numele comercial apropiat Brachypelma schroederi se referă la o altă specie, astăzi Tliltocatl schroederi, nu la Tliltocatl albopilosus.

Denumiri comune în română folosite în hobby:

• Tarantula cu păr creț
• Tarantula honduriană cu păr creț

Denumiri comune în engleză:

• Curly hair tarantula
• Honduran curly hair tarantula

Denumiri comune în germană folosite în hobby:

• Kraushaar-Vogelspinne
• Honduras-Kraushaar-Vogelspinne

📌 Descriere

Tliltocatl albopilosus este o tarantulă terestră din Lumea Nouă, cunoscută în hobby pentru corpul său închis la culoare și perii lungi, ondulați, care îi dau un aspect zburlit. Este una dintre cele mai cunoscute tarantule de companie și este adesea recomandată începătorilor deoarece este în general rezistentă și tolerantă.

Dimensiunea adulților este de obicei de aproximativ 6-7 cm lungime corporală și aproximativ 14-16 cm anvergură a picioarelor, femelele fiind de regulă mai masive decât masculii maturi.

Specia este de obicei calmă, deși temperamentul poate varia între indivizi. Ca și alte tarantule din Lumea Nouă, poate arunca peri urticanți atunci când este stresată, așa că manipularea frecventă nu este recomandată.

Femelele adulte sunt longevive și robuste. O femelă matură ajunge adesea la o deschidere a picioarelor de aproximativ 12-15 cm și poate trăi 15 ani sau mai mult în condiții stabile. Masculii rămân mai supli și, după ultima năpârlire, au în general o viață mult mai scurtă.

Tliltocatl albopilosus este o tarantulă pentru observare care se dezvoltă cel mai bine cu îngrijire simplă și constantă: un terariu terestru jos, substrat adânc, umiditate moderată, apă proaspătă și deranj minim.

🌍 Distribuție

Tliltocatl albopilosus este nativ în America Centrală, mai ales Honduras, Nicaragua și Costa Rica. În natură, specia este asociată cu habitate tropicale sezoniere calde cu sol afânat, rădăcini, frunziș și refugii săpate.

Pentru îngrijirea în captivitate, lecția utilă din această răspândire este:

• un terariu terestru jos, cu substrat adânc care își păstrează forma
• ascunzătoare sigură și spațiu pentru retragere sub suprafață
• umiditate moderată cu ventilație bună, nu substrat ud și stagnant
• apă proaspătă disponibilă permanent
• prevenirea căderilor și întreținere calmă

⚖️ Statut legal

Tliltocatl albopilosus este asociată în materialele CITES cu controale din Anexa II prin plasarea sa mai veche în genul Brachypelma. În sistemul UE de comerț cu specii sălbatice, aceste tarantule sunt tratate conform regulilor din Anexa B.

Specia nu intră sub incidența Convenției de la Berna deoarece nu este nativă Europei. Reguli locale privind importul, vânzarea, transportul, expunerea publică și reproducerea pot exista în continuare. Este puternic recomandată cumpărarea exemplarelor crescute în captivitate din surse de încredere și păstrarea documentelor de proveniență.

🤌 Îngrijire

Tliltocatl albopilosus trebuie ținută singură. Nu este o specie comunală și nu trebuie menținută împreună cu alte tarantule.

Puii și juvenilii trebuie porniți în recipiente mici și sigure, adesea de aproximativ 250 ml pentru puii mici, apoi mutați prin terarii intermediare pe măsură ce cresc. Upgradeurile trebuie făcute treptat, astfel încât păianjenul să găsească ușor prada și condițiile să rămână stabile.

Terariul trebuie să fie mai lat decât înalt. Pentru un adult, aproximativ 30 x 20 x 20 cm sau mai mare este o dimensiune practică, cu suficient spațiu pentru un adăpost, un vas cu apă și o zonă deschisă în fața refugiului. Înălțimea excesivă trebuie evitată deoarece o cădere poate provoca răni serioase unui păianjen terestru greu.

Îngrijirea de bază bună include:

• Substrat adânc pentru săpat sau remodelarea refugiului
• Un adăpost stabil, cum ar fi scoarța de plută
• Ventilație bună
• Un vas puțin adânc cu apă
• Fără decor ascuțit sau structuri riscante pentru cățărare

Această specie tolerează mai bine micile fluctuații de îngrijire decât multe alte tarantule, dar tot se simte cel mai bine în condiții constante. Manipularea inutilă, schimbările frecvente ale amenajării și curățarea excesivă creează stres evitabil.

💡 Iluminare

Tliltocatl albopilosus nu are nevoie de iluminare specială. Lămpile puternice sunt inutile și adesea fac animalul să stea mai ascuns.

Un ritm normal zi-noapte al camerei este suficient. Dacă se folosesc plante vii, iluminarea trebuie să rămână moderată și să nu usuce sau supraîncălzească terariul.

🌡 Încălzire și temperatură

Tliltocatl albopilosus se descurcă bine la temperaturi normale de cameră, dacă sunt calde. Un interval practic este:

• Ziua: aproximativ 22-27°C
• Noaptea: o mică scădere este acceptabilă

Variațiile pe termen scurt sunt de obicei tolerate, dar frigul prelungit poate reduce apetitul și încetini creșterea. Supraîncălzirea este mai periculoasă decât condițiile ușor mai răcoroase. Temperaturile în jur de 30°C sau mai mult cresc riscul de stres și deshidratare.

Dacă este necesară încălzirea, este de obicei mai sigur să fie încălzită camera decât să fie aplicată căldură locală puternică direct pe terariu. Astfel se evită punctele fierbinți periculoase și uscarea prea rapidă a substratului.

💧 Umiditate și apă

Această specie se simte bine la umiditate moderată, nu într-un terariu permanent uscat. Amenajarea nu trebuie să fie udă peste tot, dar nici complet uscată pentru perioade lungi.

O abordare practică este:

• Menținerea unei părți a substratului uscate la suprafață
• Păstrarea unei zone sau a stratului inferior ușor mai umed
• Oferirea permanentă a apei proaspete
• Evitarea aerului stagnant și închis

Pentru mulți îngrijitori, o umiditate de aproximativ 60-75% funcționează bine dacă ventilația este bună. Cel mai important este echilibrul: evitarea atât a umezelii cronice, cât și a deshidratării.

🌿 Terariu și decor

Substratul trebuie să își păstreze forma și să permită săpături superficiale. Fibră de cocos compactată, pământ vegetal fără îngrășăminte sau amestecuri sigure de sol sunt opțiuni potrivite. Pentru adulți este bine să existe cel puțin 8-12 cm de adâncime, pentru a putea adânci un adăpost sau forma o intrare simplă într-o vizuină.

Elementele utile din terariu includ:

• Scoarță de plută sau alt adăpost sigur
• Substrat adânc și ferm
• Un bol puțin adânc cu apă
• Decor minim și stabil

Capacele din plasă sunt de evitat atunci când este posibil, deoarece ghearele se pot agăța. Ramurile înalte, pietrele instabile sau decorul dur care crește riscul de cădere nu sunt potrivite.

🪳 Hrănire

Tliltocatl albopilosus este o specie insectivoră. Hrana de bază potrivită include:

• Greieri
• Gândaci de bucătărie
• Lăcuste, unde sunt disponibile
• Viermi de făină sau superworms doar cu moderație

Puii sunt hrăniți la fiecare 3-5 zile; juvenilii o dată sau de două ori pe săptămână. Adulții se descurcă de obicei bine la fiecare 7-14 zile, în funcție de mărimea prăzii și condiția corporală.

Supraalimentarea nu este necesară. Un animal sănătos trebuie să aibă abdomenul bine conturat, dar nu exagerat de umflat. Hrana vie nu trebuie lăsată în terariu dacă tarantula este în premolt sau năpârlește activ.

🩺 Probleme frecvente

Cele mai frecvente probleme la Tliltocatl albopilosus sunt legate de ventilație slabă, deshidratare, umezeală excesivă, substrat mucegăit, terariu prea înalt și greșeli în timpul năpârlirii.

Semnele de avertizare includ:

• Abdomen persistent zbârcit
• Postură slăbită sau mișcare dificilă
• Cățărare repetată pe pereți în condiții nepotrivite
• Refuzul hranei împreună cu o degradare vizibilă
• Năpârliri dificile sau părți ale vechiului exoschelet rămase pe corp
• Răni după o cădere

O tarantulă întinsă pe spate adesea doar năpârlește. Nu trebuie atinsă în timpul acestui proces. Dacă se așteaptă năpârlirea, hrana vie trebuie îndepărtată, deoarece poate răni animalul vulnerabil.

Dacă există leziuni vizibile, pierdere de hemolimfă, deshidratare severă sau o năpârlire eșuată, intervenția trebuie să fie calmă și limitată, iar, unde este posibil, trebuie consultat un medic veterinar cu experiență în animale exotice.

📌 Concluzie

Tliltocatl albopilosus este una dintre tarantulele clasice potrivite pentru începători: rezistentă, atractivă și de obicei calmă atunci când condițiile de bază sunt corecte.

Succesul cu această specie depinde de consecvență simplă, nu de echipamente complicate. Un terariu jos, substrat adânc, umiditate moderată, apă proaspătă și răbdare în jurul hrănirii și năpârlirii sunt baza unei îngrijiri bune.

📚 Surse și lecturi suplimentare

• Anexele CITES și baza de date comercială Species+, verificate în aprilie 2026
• Reglementările UE privind comerțul cu specii sălbatice și referințele anexelor, verificate în aprilie 2026
• Baza taxonomică GBIF și datele de apariție pentru context taxonomic și de distribuție
• Lista Roșie IUCN și surse specializate de îngrijire, acolo unde sunt aplicabile