Broasca țestoasă marginata

🔤 Taxonomie

Testudo marginata este numele științific acceptat în prezent.

În literatura de îngrijire și în comerț, această specie este tratată de obicei ca un Testudo mediteranean distinct, fără o schimbare majoră recentă de gen.

Denumiri comune în engleză folosite în hobby:

• Marginated tortoise

Denumiri comune în germană folosite în hobby:

• Breitrandschildkröte

📌 Descriere

Broasca țestoasă marginata (Testudo marginata) este cel mai mare reprezentant european al genului Testudo. Este o specie mediteraneană diurnă, activă și longevivă care poate trăi decenii când este ținută corespunzător.

Corpul este alungit, cu o carapace înaltă și o caracteristică de lărgire a scuturilor marginale posterioare la animalele adulte. Această „fustă" din spatele carapacei face specia ușor de recunoscut. Colorația este de obicei întunecată, aproape neagră, cu pete sau margini mai deschise gălbui, mai ales la exemplarele tinere.

Adulții ating de obicei 25-35 cm, iar femelele mari pot deveni și mai mari. Masculii au adesea o coadă mai lungă și mai groasă, un plastron mai concav și o lărgire mai pronunțată a carapacei posterioare.

🌍 Distribuție

Broasca țestoasă marginata este o specie mediteraneană găsită în mod natural în principal în Grecia și unele părți ale Balcanilor, precum și în unele populații insulare. Populează pajiști uscate, pante stâncoase, tufișuri, margini de pădure și zone însorite deschise cu vegetație joasă.

Mediul natural este caracterizat de:

• Mult soare
• Veri calde și uscate
• Perioade sezoniere mai răcoroase
• Zone stâncoase și ierbos
• Acces la adăposturi umbrite
• O varietate de ierburi sălbatice și plante cu frunze

În sălbăticie, broaștele țestoase se deplasează activ între soare, umbră și adăposturi pentru a-și regla temperatura corporală. Acest comportament trebuie să fie posibil și în captivitate.

⚖️ Statut legal

Broasca țestoasă marginata este o specie protejată și nu trebuie luată din sălbăticie. Ținerea legală trebuie să implice numai animale din creștere în captivitate cu documentele de origine necesare.

În UE, specia este supusă unor reguli stricte de comerț și înregistrare, iar comerțul internațional este reglementat și prin CITES. Documentele de origine trebuie solicitate întotdeauna la cumpărare. Lipsa documentelor nu este un detaliu minor; poate indica un animal colectat ilegal și creează probleme atât pentru crescător, cât și pentru conservarea speciei.

Convenția de la Berna nu este de obicei direct relevantă decât dacă specia este nativă în Europa sau intră sub reguli locale de conservare; verificați cerințele naționale actuale din țara deținătorului.

🤌 Îngrijire

Cea mai bună opțiune pentru această țestoasă este o incintă exterioară în partea caldă a anului. Specia are nevoie de soare direct, spațiu de mișcare, ritm zilnic natural și un mediu variat. Ținerea permanentă a unui adult doar într-un terariu interior mic este rareori adecvată.

Incinta exterioară trebuie să fie foarte sigură. Aceste țestoase pot săpa, împinge, se pot cățăra și pot insista de-a lungul marginilor. Gardul trebuie să prevină săpatul pe dedesubt sau strecurarea prin goluri, iar incinta trebuie să includă atât zone însorite, cât și umbrite.

Pentru un adult, 2-3 m² afară este un minim practic, iar 4 m² sau mai mult este mai bine. Grupurile au nevoie de mult mai mult spațiu, iar masculii trebuie adesea separați din cauza hărțuirii femelelor sau animalelor subordonate.

Cazarea la interior poate fi folosită pentru juvenili, carantină, recuperare sau perioade reci, dar trebuie să fie o masă largă și deschisă pentru țestoase, nu un terariu înalt din sticlă închis. Puii și juvenilii mici pot începe la aproximativ 90 x 60 cm; juvenilii mai mari și subadulții ar trebui să aibă cel puțin 120 x 60 cm până la 150 x 75 cm. Adulții nu ar trebui ținuți permanent la interior decât dacă țarcul oferă cel puțin 2-3 m² reali de suprafață.

💡 Iluminare

Iluminarea UVB este esențială pentru ținerea în interior. Broaștele țestoase au nevoie de UVB pentru a sintetiza vitamina D3 și a metaboliza calciul corect. Fără UVB de calitate, riscul de boală metabolică osoasă, deformări ale carapacei și creștere deficitară este foarte mare.

Cea mai bună alegere pentru ținerea în interior este un bec de calitate cu vapori de mercur care combină UVB, UVA și căldură. Trebuie utilizat numai într-o incintă suficient de mare și deschisă unde broasca țestoasă se poate deplasa liber departe de zona caldă. Un capăt trebuie să ofere, de asemenea, o zonă adecvat ușor umedă sau adăpost umed, mai ales pentru animalele tinere.

O bună alternativă este un bec liniar UVB T5 HO combinat cu un bec de căldură separat. Toate becurile UVB trebuie înlocuite conform recomandărilor producătorului, deoarece lumina vizibilă poate rămâne puternică chiar și după ce producția de UVB a scăzut.

În exterior, lumina solară naturală este cea mai bună sursă de UVB. Sticla și majoritatea plasticelor transparente blochează o cantitate semnificativă de UVB, deci o zonă însorită în spatele unei ferestre nu substituie soarele direct.

Fotoperioada este de obicei 10-12 ore de lumină, ajustată sezonier. Iluminarea continuă noaptea este inutilă și perturbă ciclul natural.

Pentru planificarea UVB, tratați această specie ca Ferguson Zona 3. Țintiți aproximativ UVI 3-4 la înălțimea spatelui sau carapacei în zona de basking, cu un gradient spre zone umbrite aproape de zero UVI. De obicei, aceasta indică un tub UVB mai puternic 10-12% T5/de tip Desert sau un sistem cu vapori de mercur potrivit într-o incintă mare și deschisă; măsurați cu Solarmeter 6.5 când este posibil, deoarece reflectorul, plasa, distanța și vârsta lămpii schimbă expunerea reală.

🌡 Încălzire

Ca toate reptilele, broasca țestoasă marginata își reglează temperatura corporală prin mediu. Incinta trebuie să ofere un gradient clar de temperatură astfel încât animalul să poată alege unde să stea.

Temperaturi interioare aproximative:

• Punct de însorire: aproximativ 32-35°C
• Zona caldă: 26-30°C
• Zona rece: 20-24°C
• Temperatura nocturnă: de obicei 16-20°C

Becul de căldură trebuie să creeze o zonă locală de însorire, nu să încălzească uniform întreaga incintă. Broasca țestoasă trebuie să se poată deplasa ușor într-o zonă mai rece.

Pietrele termice nu sunt recomandate. Pot provoca arsuri și nu oferă un mod natural pentru animal să termoregleze. Temperaturile trebuie măsurate cu un termometru fiabil, iar temperatura suprafeței de însorire este cel mai bine verificată cu un termometru cu infraroșu.

💧 Umiditate și apă

Broasca țestoasă marginata populează habitate relativ uscate, dar nu trebuie ținută într-un mediu complet uscat. La broaștele țestoase tinere mai ales, condițiile excesiv de uscate pot contribui la creșterea neuniformă a carapacei.

Un bol puțin adânc cu apă curată trebuie să fie disponibil întotdeauna astfel încât broasca țestoasă să poată bea și intra în siguranță. Bolul trebuie să fie suficient de puțin adânc pentru a evita riscul de înec și suficient de greu pentru a nu se răsturna ușor.

Băile scurte regulate în apă puțin adâncă și căldiceă sunt utile pentru juvenili. Aceasta susține hidratarea și eliminarea normală. Incintele în aer liber trebuie să includă atât adăposturi uscate, cât și ușor umede, mai ales în perioadele calde.

🌿 Decorare și substrat

Incinta trebuie să permită comportamentul natural: mers, săpat, pășunat, ascundere și însorire. O cutie goală cu un bec nu este un mediu adecvat pentru această specie.

Elementele potrivite includ:

• O zonă ierbos uscată
• Zone de sol pentru săpat
• Pietre și rădăcini fără muchii ascuțite
• Arbuști joși și adăposturi
• Zone umbrite
• Plante sălbatice comestibile

Substratul poate fi un amestec de sol curat, nisip și material argilos care permite săparea fără a reține umiditate excesivă. Așchiile de lemn parfumate, cedrul, pinul, nisipul pentru pisici și podelele alunecoase nu sunt potrivite.

Suprafețele nu trebuie să fie constant netede. Dacă o broască țestoasă trăiește numai pe gresie, hârtie sau plastic, membrele sunt încărcate incorect și comportamentul natural este restricționat.

🥬 Hrănire

Broasca țestoasă marginata este în principal erbivoră. Dieta de bază trebuie să constea din plante cu frunze sărace în proteine și bogate în fibre, similare cu dieta naturală a broaștelor țestoase terestre.

Alimentele potrivite includ:

• Păpădie (Taraxacum officinale agg.)
• Pătlagină (Plantago spp.)
• Trifoi (Trifolium spp.) în cantități moderate
• Nalbă (Malva spp.)
• Frunze de dud (Morus spp.)
• Frunze de hibiscus (Hibiscus spp.)
• Rucola (Eruca vesicaria) și cicoare (Cichorium intybus) ca suplimente
• Frunze de viță de vie (Vitis vinifera), dacă nu sunt stropite
• Traista ciobanului (Capsella bursa-pastoris)
• Rocoina (Stellaria media)
• Volbura de câmp (Convolvulus arvensis) în cantități moderate și numai cu identificare certă
• Flori de hibiscus (Hibiscus spp.), trandafir (Rosa spp.), gălbenele (Calendula officinalis) și condurul doamnei (Tropaeolum majus)
• O varietate de ierburi sălbatice și buruieni sigure

Suplimente acceptabile:

• Andivă (Cichorium endivia), cicoare (Cichorium intybus) și andivă belgiană (Cichorium intybus var. foliosum)
• Fân (timothy — Phleum pratense, fân de pajiște sau orchard grass — Dactylis glomerata), mai ales pentru ținerea în interior

De evitat:

• Fructe, cu excepția unor cantități foarte mici și rare
• Spanac, frunze de sfeclă și măcriș în cantități mari
• Orice produse de origine animală
• Hrană pentru câini sau pisici
• Lactate, pâine și produse de patiserie
• Leguminoase și alimente bogate în proteine

Dieta trebuie să fie variată. Hrănirea exclusiv cu salată iceberg, lăptucă sau castravete nu este adecvată deoarece aceste alimente sunt sărace în nutrienți și fibre. Fructele trebuie oferite rar sau deloc, deoarece conținutul ridicat de zahăr poate perturba digestia.

Creșterea prea rapidă cauzată de o dietă necorespunzătoare duce la deformări, probleme renale și condiție generală slabă.

Calciul este important, mai ales pentru animalele în creștere și femele. Un os de sepie poate fi disponibil în incintă, iar hrana poate fi periodic presărată cu un supliment de calciu în interior. Suplimentele nu compensează lipsa UVB.

Etapa de creștere contează. Puii și juvenilii au nevoie de aceeași dietă de calitate, bogată în fibre, ca adulții, dar cu monitorizare mai atentă a hidratării, calciului, UVB și greutății, astfel încât creșterea să fie constantă, nu forțată. Adulții trebuie menținuți supli și activi cu hrană fibroasă de pășunat; alimentele bogate, proteina în exces și suplimentele calorice frecvente duc la deformări ale carapacei, obezitate, stres renal și probleme reproductive.

💤 Repausul de iarnă

Broasca țestoasă marginata este o specie care poate intra în repaus de iarnă în natură. La adulții sănătoși, hibernarea bine gestionată poate fi o parte naturală a ciclului anual. Nu trebuie încercată superficial sau fără pregătire.

Numai animalele sănătoase, bine hrănite și pregătite corespunzător trebuie puse în repaus de iarnă. Broaștele țestoase tinere, bolnave, subponderale sau nou achiziționate este mai bine să nu fie hibernizate până când starea lor este clarificată.

Înainte de hibernare, trebuie monitorizate greutatea, apetitul, excrementele și comportamentul general. Temperatura este scăzută treptat, iar tractul digestiv trebuie să fie golit de hrană. Hibernarea incorectă poate fi periculoasă, deci crescătorii fără experiență trebuie să consulte un veterinar de reptile sau un crescător cu experiență.

🩺 Probleme frecvente

Cele mai frecvente probleme la broaștele țestoase terestre rezultă din iluminare incorectă, dietă necorespunzătoare, prea puțin spațiu sau pregătire inadecvată pentru repausul de iarnă.

Semnele de alarmă includ:

• Carapace moale sau deformată
• Refuzul hranei în afara încetinirii sezoniere normale
• Ochi umflați
• Scurgeri nazale
• Respirație șuierătoare sau cu gura deschisă
• Letargie
• Creștere anormal de rapidă sau neuniformă

Dacă apar aceste semne, verificați mai întâi temperatura, iluminarea UVB, dieta și hidratarea. Dacă există semne respiratorii, slăbiciune severă, răni sau refuz prelungit al hranei, trebuie consultat un veterinar cu experiență în reptile.

📌 Concluzie

Broasca țestoasă marginata este o specie mediteraneană robustă și impresionantă, dar numai când este ținută conform nevoilor sale reale. Necesită spațiu, soare sau iluminare UVB de calitate, un gradient de temperatură adecvat, o dietă vegetală bogată în fibre și o incintă sigură.

Cele mai bune rezultate vin din ținerea în aer liber în sezonul cald și un ciclu anual atent planificat. Cu origine legală, un mediu bun și îngrijire consecventă, această specie poate fi un locuitor longeviv și activ, nu doar un animal plasat într-un colț cu un bec.

📚 Surse și lecturi suplimentare

• Anexele CITES și baza de date comercială Species+, verificate în aprilie 2026
• Reglementările UE privind comerțul cu specii sălbatice și referințele anexelor, verificate în aprilie 2026
• Baza taxonomică GBIF și datele de apariție pentru context taxonomic și de distribuție
• Lista Roșie IUCN și surse specializate de îngrijire, acolo unde sunt aplicabile